VARA

Priveam fara de tinta-n sus -

Īntr-o salbatica splendoare

Vedeam Ceahlaul la apus,

Departe-n zari albastre dus,

Un urias cu fruntea-n soare,

De paza tarii noastre pus.

Si ca o taina calatoare,

Un nor cu muntele vecin

Plutea-ntr-acest imens senin

Si n-avea aripi sa mai zboare!

Si tot vazduhul era plin

De cāntece ciripitoare.

Privirile de farmec bete

Mi le-am īntors catre pamānt -

Iar spicele jucau īn vānt,

Ca-n hora dup-un vesel cānt

Copilele cu blonde plete,

Cānd salta largul lor vestmānt.

Īn lan erau feciori si fete,

Si ei cāntau o doina-n cor.

Juca viata-n ochii lor

Si vāntul le juca prin plete.

Miei albi fugeau catre izvor

Si grauri suri zburau īn cete.

Cāt de frumoasa te-ai gatit,

Naturo, tu! Ca o virgina

Cu umblet drag, cu chip iubit!

As vrea sa plāng de fericit,

Ca simt suflarea ta divina,

Ca pot sa vad ce-ai plasmuit!

Mi-e inima de lacrimi plina,

Ca-n ea s-au īngropat mereu

Ai mei, si-o sa ma-ngrop si eu!

O mare e, dar mare lina -

Natura, īn mormāntul meu,

E totul cald, ca e lumina!